Apendicita acuta este cea mai frecventa urgenta chirurgicala abdominala. Aceasta afectiune apare frecvent la varste cuprinse intre 10 si 30 de ani, dar aparitia acesteia este posibila la orice varsta, fiind cunoscute si cazuri cu manifestari particulare la bolnavii varstnici (formele pseudotumorala sau pseudoocluziva).
Apendicita acuta este afectiunea in care apare o inflamatie a apendicelui. Odata pornit procesul inflamator acesta nu poate fi stopat medicamentos, tratamentul acestei afectiuni fiind chirurgical. Cu cat se intervine chirurgical mai rapid, cu atat suferinta pacientului este mai redusa si interventia mai usor realizabila cu complicatii cat mai reduse ca frecventa si gravitate.
Tratamentul apendicitei este chirurgical si consta in operatia numita apendicectomie. Aceasta se practica la adulti in cele mai multe cazuri sub rahianestezie, uneori sub anestezie generala; la copii regula este anestezia generala.
Incizia in cazurile uzuale, necomplicate, este in fosa iliaca dreapta, de mici dimensiuni – 1,5-3 cm, putandu-se prelungi in cazul dificultatilor intraoperatorii (pozitionare atipica, patologie asociata – chist ovarian, aderente, etc.).
Sunt cazuri cand apendicectomia se poate realiza si printr-o incizie de doar 1 cm (in cazul in care ulterior se va practica si o sutura intradermica, cicatricea va fi foarte estetica, rezultate apreciate in special de pacientele tinere).
Interventia chirurgicala se poate practica si laparoscopic, ceea ce presupune trei mici incizii.

Artrita se defineste ca fiind o inflamatie a unei articulatii. Este o eroziune, o deteriorare treptata a cartilajului care acopera osul unei articulatii ce incepe sa se uzeze; apare odata cu inaintarea in varsta, dupa o lovitura sau la sportivi. In urma acestui proces, osul de dedesubt incepe sa se ingroase si sa se deformeze si astfel nu mai permite o flexibilitate normala in articulatia respectiva.
Unele artrite necesita un tratament specific: antibiotice pentru artritele septice, uricozurice in cazul gutei, antiinflamatoare si corticosteroizi in poliartrita reumatoida. In majoritatea cazurilor, analgezicele si antiinflamatoarele atenueaza durerea.
Unele artrite inflamatorii aseptice pot antrena deformatii sau distrugeri articulare, necesitand uneori o artroplastie (inlocuirea articulatiei cu o proteza), chiar o artrodeza (fuzionarea chirurgicala a oaselor articulatiei).
Tratamentul artritelor septice trebuie sa fie precoce, deoarece leziunile osului si cartilagiilor, consecutive actiunii germenelui, pot deveni ireversibile in cateva zile. Se poate ca, asteptand ca germenele sa fie identificat, sa se inceapa un tratament cu antibiotice, care va fi ajustat atunci cand germenele va fi cunoscut si sensibilitatea sa la diverse antibiotice va fi precizata. Un repaus de cateva zile, cu imobilizarea articulatiei sau articulatiilor, este recomandabil. Tratamentul artritelor monocristaline este cel al afectiunii in cauza (guta, de exemplu). Desi sunt importante, deformarile ocazionate de artritele nervoase lasa, in general, largi posibilitati functionale. O contentie intr-un aparat ortopedic poate fi necesara pentru a limita miscarile anormale.

Un accident vascular cerebral(AVC) apare atunci cand un vas de sange (o artera) care furnizeaza sange la nivelul unei zone a creierului se sparge sau este blocat de un cheag sangvin. In cateva minute, celulele nervoase din acea zona sunt afectate si ele pot muri in cateva ore. Ca rezultat, acea parte a corpului care este controlata de zona afectata a creierului nu mai poate functiona adecvat.
In cazul in care apar simptome ale unui AVC este necesar un tratament de urgenta, exact ca si in cazurile de infarct miocardic. In cazul in care tratamentul medical este inceput cat mai curand dupa aparitia simptomelor, cu atat mai putine celule nervoase vor fi afectate permanent.
Tratamentul prompt al accidentului vascular cerebral si al problemelor medicale asociate cu acesta, cum ar fi tensiunea arteriala crescuta si presiunea intracraniana crescuta, poate minimaliza lezarea creierului si poate imbunatati sansele de supravietuire. Inceperea unui program de reabilitare cat mai curand posibil dupa un AVC creste sansele de recuperare a unora din abilitatile care au fost pierdute.

Atelectazia este o boala care se manifesta prin absenta aerului intr-o zona sau in tot plamanul datorata obstructiei bronsiei aferente zonei urmata de colabarea alveolelor pulmonare.

Ateroscleroza este o boală complexă a arterelor, ce constituie baza principalelor două cauze de mortalitate pe plan mondial: boala coronariană (cardiopatie ischemică, angină pectorală, infarct miocardic, moarte subită cardiacă) şi boala cerebro-vasculară (accident vascular cerebral). Ea constă în îngroşarea pereţilor arterelor prin depunerea de grăsimi, calciu şi resturi celulare, sub formă de plăci. În timp, plăcile îngustează artera, reducând fluxul de sânge către organe şi cauzând astfel diferite simptome, în funcţie de zona care nu primeşte sânge corespunzător: angină pectorală, dificultăţi în respiraţie (inima), dureri la mers (picioare), paralizii şi alte simptome neurologice (creier), disfuncţii ale rinichilor etc. Mai mult decât a îngusta arterele, plăcile de aterom pot fi punctul de plecare al unui cheag (tromb) sau chiar al unor complicaţii ce derivă din ruperea unor fragmente care migrează (emboli). Acestea pot întrerupe complet irigarea cu sânge a anumitor organe sau zone, provocând evenimente acute: infarct miocardic, accident vascular cerebral.

Azbestoza este o afecţiune pulmonară cauzată de inhalarea prelungită a fibrelor de azbest. Pneumoconioza este depistată la muncitorii aflaţi în contact direct cu azbestul, iar azbestoză se întâlneşte la persoanele care locuiesc în apropierea fabricilor de prelucrare a azbestului. Fibrele rămân în plămâni şi, după mulţi ani, pot cauza răni pe suprafeţe extinse şi fibroză. De aici rezultă respiraţia dispneică şi oxigenarea insuficientă, cazurile avansate fiind însoţite şi de o tuse uscată. Nu se cunoaşte un tratament eficient, care să dea rezultate satisfăcătoare. Deoarece implică şi un efort cardiac crescut, boala poate duce şi la afecţiuni cardiace. Fumatul intensifică simptomele bolii. Cancerul pulmonar şi mezoteliomul malign sunt frecvent întâlnite în cazul azbestozei şi al inhalării de azbest.

Boala Alzheimer este o boala degenerativa ce afecteaza zone ale creierului ce controleaza memoria, inteligenta, capacitatea de judecata, limbajul si comportamentul. Aceasta boala reprezinta forma cea mai comuna de declin mental sau dementa la persoanele in varsta.
Boala Alzheimer este o afectiune mai grava decat pierderea moderata a memoriei ce apare la persoanele in varsta. Aceasta boala se asociaza si cu tulburari de comportament, de personalitate, pierderea abilitatii de a gandi corect si abilitatii de a efectua activitatile zilnice. Persoanele apropiate, de obicei membrii familiei observa modificarile la inceput, desi aceste modificari pot fi sesizate si de bolnavi.
Desi nu exista un tratament care sa vindece boala Alzheimer, exista multe mijloace de a mentine calitatea vietii bolnavului si a mentine starea de activitate a persoanei.
In prima faza, imediat dupa diagnosticarea bolii Alzheimer se administreaza inhibitori de colinesteraza. Aceste substante, printre care hidroclorhidrat de donazepil, galantamina si rivastigmina, pot imbunatati temporar memoria si gandirea afectate de boala. Efectele acestor medicamente nu sunt spectaculoase si pot sa nu imbunatateasca simptomele la unii pacienti. Desi inhibitorii de colinesteraza scad intensitatea simptomelor, ei nu incetinesc progresia bolii. Cu toate acestea expertii recomanda inhibitorii de colinesteraza ca prima linie in tratament.
Un alt medicament, numit memantin, poate fi folosit singur sau in asociere cu inhibitorii de colinesteraza pentru tratarea simptomelor moderate sau severe de confuzie sau pierdere a memoriei provocate de boala Alzheimer. Memantinul actioneaza altfel decat inhibitorii de colinesteraza, dar nici acest produs nu incetineste progresia bolii.
In faza tratamentului initial trebuie clarificate anumite aspecte alaturi de familie:
- ingrijirea de care are nevoie pacientul
- persoana sau persoanele care-l vor avea in grija si supraveghere pe pacient pe masura ce boala va avansa
- aspectele bolii pe masura ce aceasta va avansa
- planning-ul pentru terapia si ingrijirea bonavului.
Terapia cu inhibitorii de colinesteraza se continua pana cand nu mai este eficienta. Aceste medicamente sunt eficiente timp mai indelungat la unele persoane decat la altele. Inhibitorii de colinesteraza sunt intrerupti in momentul in care pacientul nu tolereaza efectele adverse ale acestor medicamente.
Examinarea fizica periodica de catre un medic specialist evalueaza raspunsul pacientului la terapie, detecteaza problemele nou aparute, monitorizeaza simptomele si ofera educatie continua familiei sau persoanelor care se ocupa de ingrijirea bolnavului. Pe masura ce boala progreseaza se revizuieste tratamentul si se analizeaza tulburarile de comportament sau alte probleme aparute. Ghidurile medicale indica consultul la 6 luni sau mai putin in cazul in care apar probleme.
Pe masura ce boala avanseaza, asigurarea ingrijirii devine din ce in ce mai dificila. Asigurarea ingrijirii unei persoane cu Alzheimer este un lucru dificil, indiferent de pregatire sau de devotament fata de persoana bolnava. Internarea bolnavului intr-o institutie poate fi o decizie foarte dificil de luat, dar in unele cazuri institutiile specializate in tratarea acestor bolnavi pot fi cea mai buna solutie.
Deoarece boala Alzheimer evolueaza si simptomele se inrautatesc in timp unele persoane aleg sa discute anumite probleme legate de ingrijirea pe care o vor si de problemele legale ce o sa apara. Aceste persoane aleg sa-si scrie sau sa spuna dorintele atata timp cat inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale. Unii bolnavi doresc sa incerce toate terapiile ce prelungesc viata, pe cand altii prefera masurile care mentin confortul fara a prelungi viata.
Majoritatea persoanelor in momentul diagnosticarii bolii Alzheimer trec prin stari de furie, spaima, depresie, anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul.
Desi boala evolueaza de-alungul timpului, anumite persoane sunt capabile sa-si continue activitatile obisnuite timp de mai multi ani, chiar daca la un nivel redus.

Boala Addison este o boala endocrina rara, care consta in o deficienta hormonala ce afecteaza 1 din 100.000 de persoane. boala se caracterizeaza prin pierderea greutatii, slabiciune in muschi, tensiune arteriala scazuta si intunecarea pielii indiferent daca a fost sau nu expusa la soare. boala addison apare cand glandele suprarenale nu mai produc suficient hormon cortizol, iar in unele cazuri nici aldosteron. Din aceste motive boala este uneori numita insuficienta suprarenala cronica. boala rara, cauzata de afectarea glandelor suprarenale, conducand la un deficit total in aldosteron si in cortizon.
Se prescriu un tratament de intretinere, pe cale orala, pe toata durata vietii si un regim alimentar normosodat. Tratamentul trebuie sa fie suplimentat temporar in caz de agresiune sau de interventie chirurgicala, cu scopul de a preveni o insuficienta suprarenala acuta.

Boala Bornholm este o boala infectioasa contagioasa cauzata de virusul Coxackie B. Aceasta boala se propaga prin mici epidemii. simptomele ei sunt cele ale unei stari gripale (febra, frisoane, cefalee), cu violente dureri musculare toracice. Ea se vindeca spontan in cateva zile, fara sechele. Tratamentul se limiteaza la calmarea durerilor.

Boala Crohn este deseori intalnita la mai multi membrii ai aceleasi familii (transmitere genetica). Nu se cunoaste exact de ce unele persoane devolta boala, insa exista studii medicale de specialitate care au dovedit existenta anumitor factori declansatori (triggeri), ce pot declansa boala prin diferite mecanisme imune. S-a dovedit faptul ca boala poate fi declansata de aparitia unui raspuns imun anormal impotriva bacteriilor intestinale saprofite (care se gasesc in mod normal la nivelul intestinului gros) sau prin mecanisme imune complexe secundare unor infectii cu diferite bacterii sau virusi (Mycobacterii tuberculoase, Yersinia enterolitica, E.coli, B. fragilis). Se stie, de asemenea, ca factorii de mediu au un rol important in aparitia bolii. Fumatorii au un risc crescut de a dezvolta boala.
Boala Crohn este o afectiune inflamatorie intestinala (face parte din familia bolilor inflamatorii intestinale – BII), care determina inflamatia si ulceratia tractului digestiv. Poate afecta orice portiune a tubului digestiv, insa are predilectie pentru partea terminala a intestinul subtire (ileon) si intestinul gros (colon). Boala Crohn afecteaza straturile profunde ale tubului digestiv, cauzand ulceratii la acest nivel.
Tratamentul bolii Crohn are scopul de a preveni acutizarile si de a mentine cat mai mult perioadele de remisiune. O parte dintre pacienti au simptome mult mai grave si necesita terapii comlementare, precum chirurgia. Terapia corecta a bolii Crohn se realizeaza in functie de tipul si gravitatea bolii.